mardi 29 mai 2012

O carieră - Vladimir Cosma

      Vladimir Cosma - născut în 1940 la Bucureşti. Trăieşte din anii '60 în Franta, împreună cu familia lui.Tatăl lui a fost un mare dirijor de orchestră, cu multe înregistrări Electrecord în România, dar ce zic eu "a fost" încă mai trăieşte, are puţin peste 100 de ani şi încă mai cânta la pian din când în când, şi-ncă vioi.


    Am descoperit această compilaţie DVD la...50 de euro pentru 51 de coloane sonore de film. Merită, nu?

    Creaţiile sale au intrat în conştiinţa societăţii franceze, toţi adulţii îşi amintesc de muzica sa de film care a fost o coloană sonoră extrem de potrivită pentru filme ale lui Louis de Funes, Pierre Richard şi muuuulţi alţii. Iar cei tineri îşi amintesc în special de Sophie Marceau mică, la 15 ani, în filmul far pentru adolescenţii şi copiilor anilor '80, "La Boom" redifuzat în fiecare an de atunci.

    O să citez doar dintr-un singur comentariu de pe YouTube, care arată cât de apreciat este:

"Un seul mot : FA-BU-LEUX !
Les films français lui doivent beaucoup.
La musique, et les génériques en l'occurrence, font 50% du succès d'un film."

   în traducere: "un singur cuvânt: fabulos! filmele franţuzeşti îi datorează mult. Muzica şi genericele în acest caz fac 50% din succesul unui film".

...din păcate este foarte puţin cunoscut printre români, care nu au ştiut în mare parte că muzica pe care o auzeau în atâtea filme frantuzeşti (mai ales comedii) era compusă de un român, şi deci nu au..înregistrat în memoria lor performanţa.

    Cred că e timpul să aflăm şi să ne bucurăm şi noi de cariera acestui compozitor foarte prolific, cu o carieră exemplară şi care vorbeşte perfect romaneşte şi acum după aproape 50 de ani de la plecarea din ţară, un om care mi s-a părut modest şi la locul lui, ca un român care se respectă.

 Mai mult....aici.

samedi 19 mai 2012

Musicora 2012

Câteva highlighturi ale Salonului anual de muzică clasică Musicora, Paris.

- spaţii de prezentare a unor piane de colecţie, ce puteau fi încercate pe loc, cum a făcut spre exemplu fetiţa din poza de mai jos. Instrumente, opere de artă şi piese de colecţie în acelaşi timp:






- ateliere de cântat la diverse instrumente, pentru copii şi mai puţin copii, sau doar fani ai muzicii clasice: se putea cânta (sau scârţâi, dupa caz) la suflătoare, de la flaute până la saxofoane, apoi viori de diverse mărimi şi mărci, până la pian, orgă clasică sau electronică...până la instrumente exotice sau moderne.

     In rest, tot ce-i trebuie unui profesionist sau amator în ale muzicii: cărţi, partituri, prezentări de festivaluri de muzică clasică, de locaţii numai bune pentru concerte etc.

    Apoi, în auditorium-urile Palatului Brogniart, fost palat al bursei din Paris, am putut asista la un recital de excepţie, ca să folosesc un clişeu care nu ilustrează nici pe departe efectul produs asupra publicului de un tânăr pianist de nici 20 de ani, Rémi Geniet: http://remi.geniet.free.fr/Extraits_audio.html




    In umila mea părere, acest băiat cântă la pian ca un sportiv de mare performanţa, ca un tenismen ce marcheaza as dupa as, cu o energie ce sfidează asa-zisul "stil" al muzicienilor francezi, mai sensibil şi marcat de emoţie. Nu că n-ar avea şi el modulaţii sensibile în interpretare...dar...mi s-a părut o combinaţie de îndârjire şi pasiune tinerească de remarcat.

    Nu-i de mirare că s-au aruncat pe el dupa recital mulţi ataşaţi de presă şi nu numai.

   PS: a cântat mult mai bine live decât putem asculta din extrasele de pe site-ul său. Semn ca şi progresează foarte rapid.