Ca de obicei

Astazi doar o recomandare, ca de obicei:

Subestimat ca si cantaret si autor, cunoscut la nivel international mai mult pentru tinutele stridente, chiar si pentru anii disco, este cel care a compus originalul melodiei "My way" a lui Frank Sinatra.

Nici eu nu mai stiam care a fost primul, (oul sau gaina..), dar mi s-a reamintit ca acest "Comme d'habitude" este precursorul lui "My way". O competitie intre cele doua ar fi inutila, sensibilitatile sunt diferite, substratul diferit, primul vorbeste despre o poveste de dragoste neterminata, al doilea despre o poveste de viata ...afirmata sus si tare.

Nu dam note, doar apreciem. :)

Si eu sunt roman/ca

     Weekendul trecut am fost intr-o postura de militanta pentru imaginea romanilor si a Romaniei in Franta, prin participarea la un Forum al initiativelor tinerilor, in care s-a prezentat si o alta fateta a comunitatii, cea reala, in afara de cea arhi-cunoscuta de catre ei, adica de hoti, cersetori si alte activitati similare.

     S-au expus fotografii ale romanilor care traiesc in Franta si ce ocupatie au ei, vizitatorii au avut posibilitatea printr-un joc sa isi faca o carticica cu imagini din Romania (printre remarcile des intalnite: a, aveti castele, nu stiam, cum? aveti statiuni de schi? nu se poate...vai ce peisaje frumoase etc), iar la final a cantat un invitat surpriza, printre mai multi, si anume Rona Hartner.
    
     E prima data cand o vad si aud live, dar chiar este o persoana foarte placuta si dezinvolta, a cantat si a incins atmosfera cu cateva melodii populare traditionale romanesti, plus una tiganeasca, pentru a fi un tablou complet  :).

     Bineinteles ca vizitatorii au avut posibilitatea sa si guste cate ceva din produse traditionale romanesti, si trebuie sa recunosc ca au avut un succes nemaipomenit. Mai ales incepand de la ora pranzului au lasat deoparte politeturile specific frantuzesti si au dat iama in branzeturi si carnaciori, precum si in zacusca :).

     Una peste alta, nu m-am putut abtine sa nu intru in polemici cu o fotografa care expunea imagini elocvente despre viata mizera a unei comunitati de rromi de langa Dijon, cu texte in care sublinia discriminarea la care sunt supusi in Romania si repetand ca nu aveau acces la educatie sau acces in spatii publice in tara de bastina.

      Sunt de acord ca aceasta realitate exista si ca nu se reuseste schimbarea ei (momentan, sper), dar i-am sugerat doamnei sa mai faca cercetari pe subiect inainte de a prezenta Romania ca pe o tara de lumea a 4-a, nici macar a treia, in care oamenii n-au acces la nimic sau sunt segregati pe criterii de rasa. Plus ca nu-i ajuta nici pe subiectii expozitiei ei sa-si schimbe imaginea despre ei insisi si ce pot face in viata, insistand mereu si mereu pe aceleasi clisee stigmatizante, care se rasfrang asupra tuturor.


* Fotografii publicate cu acordul Rona Hartner. Toate drepturile rezervate.

Eurovision vs Victoires de la musique

Am urmarit acum vreo saptamana si ceva ceremonia Victoires de la musique: muzica de calitate, o scenografie impecabila, regie la fel, oamenii pregatiti de scena. Ca sa spun drept a avut si minusurile ei, cel mai mare mi s-a parut faptul ca anuntau castigatorul unei categorii care apoi intra imediat pe scena sa performeze, deci se stiu dinainte castigatorii celor mai multe dintre categorii, de ce se mai agita cu sms-uri de la public nici nu mai stiu...adica da, stiu, pentru doar cateva categorii, cele mai importante.

Plus aerul acela de congres prafuit in care publicul sta jos si aplauda cuminte si fara sa intre prea mult in atmosfera. Un fel de Grammy's mult prea politicoase...

Si-acum vreo 2 zile mi-am aruncat un ochi si la marea selectie Eurovision de Romania. Ce sa zic, in 15 minute mi-a trecut cheful de vizionare. Nu ma mai uitasem de mult si mi-am zis sa vad ce se mai intampla.

Ce sa fie, nimic nou sub soare, sau aproape: niste no name-uri totale prin juriu, cu aere si fite de vedete hollywoodiene, parerologi care si-au facut "cariera" prin baruri pe la inter sau mai stiu eu prin ce locatii de gen, sedinta de dupa, sfaturile menite a-i transforma pe tinereii din concurs in copiile lor fidele (ale "sfatuitorilor" adica), scenografie lipsa, si in general multe gafe si provincialism.
O nota buna ar fi ca vad ca au cam disparut din peisaj fosilele netalentate obisnuite, de prin anii '80-'90, si apar tot mai multi tineri care macar sunt bagati in seama.

Dar mai este cale lunga sa se ajunga de la o muzica de mall, gen Inna & co, la creatii de calitate si durabile.

Zaz sau Adele varianta à la française

O melodie destul de putin cunoscuta, cu iz de r&b 60's...aceasta Adele varianta franceza, care a inceput cantand pe la metrou....

Si daca nu veti fi dati pe spate, ascultati si varianta live...aici

Atat deocamdata, asteptam sa treaca gripa si mai revenim si cu alte ganduri.

Sosea interzisa pietonilor

Am asistat de curand la o reprezentatie, caci piesa de teatru nu i-as putea spune, atat de multe abilitati a inglobat intr-un singur act artistic.

Reprezentatia aceasta decodifica viata strazii: un muzician, un muncitor si o fata cu o valiza care vin de nu se stie unde, coexista si se intersecteaza. O coabitare de identitati diferite e explorata cu mult umor.

O gimnastica a expresiilor faciale si muzica puncteaza gesturile. Este usor de facut comparatia cu conceptul filmului "The Artist", cu toate ca aceasta piesa a fost conceputa inaintea filmului, dovada ca uneori cuvintele pot fi in plus cateodata si ca alte modalitati de expresie sunt cel putin tot atat de captivante ca si limbajul, poate chiar mai mult. Urmeaza o confruntare intre cei doi tineri, muncitorul si fata care doarme frumos pe valiza ei, fix unde are el treaba...Totul se petrece in tacere, doar mimica si gesturile ne dau de inteles ce se intampla intre ei...

Intr-un final ea isi deschide valiza..in care are inca una mai mica, si inca una si mai mica. Este semn ca ea isi deschide "secretele" in fata baiatului. Actorii dau dovada de niste talente pe care nu le-am banui: sunt dansatori, actori, gimnasti si mimi in acelasi timp.

O poveste completa, "spusa" fara nici un cuvant...